Dreptul la reparatie ca drept fundamental al consumatorului(nov. 2, 2021)

Kintsugi este una dintre numeroasele forme de manifestare a originalei civilizatii japoneze. Mai precis, kintsugi este arta lipirii obiectelor din ceramica si portelan. Filosofia din spatele acestei arte este conceptul ca spargerea si repararea ulterioara fac parte din istoria acelui obiect si ele nu trebuie ascunse. Tehnica kintsugi pune accent pe frumusetea pe care un obiect spart si reparat il poate ascunde. Revenind in lumea “noastra” ne amintim cu totii epoca in care mare parte din obiectele de uz casnic, cu precadere piesele de imbracaminte, mobila si echipamentele electrocasnice erau reparate si reutilizate repetat inainte de a fi aruncate.

De cateva decenii insa, pe masura ce costurile cu productia industriala au scazut semnificativ la majoritatea produselor de consum si nivelul de trai al populatiei din tarile dezvoltate a crescut la fel de semnificativ, repararea obiectelor a devenit o operatiune economica nerentabila. Mai mult decat atat, chestiunile legate de drepturile de proprietate intelectuala si de rentabilitatea politicii de inlocuire cu produse noi au facut ca repararea si reutilizarea produselor de consum sa dispara aproape in intregime.

Dar iata ca, preocuparile din ce in ce mai intense cu conservarea resurselor minerale si energetice precum si teoriile economice de reducere a decalajelor dintre bogati si saraci au readus in centrul atentiei preocuparea pentru repararea si reutizarea bunurilor de larg consum. Aparuta ca o miscare a unor organizatii neguvernamentale din Uniunea Europeana in 2010, astazi aceasta miscare cuprinde ONG-uri puternice, organizatii de lobby si chiar decidenti politici preocupati de reducerea costurilor cu producerea echipamentelor si bunurilor de uz casnic sau crearea unei economii sustenabile.

In ultimii ani, acest nou si totusi vechi concept economic a primit formalizare in legislatia catorva state avansate.
In Suedia, de exemplu, oamenii pot beneficia de reduceri fiscale pentru reparatiile electrocasnicelor efectuate de tehnicieni la domiciliu. Acestia pot solicita inapoi din impozitul pe venit jumatate din costul fortei de munca pentru repararea aparatelor, pana la 25.000 coroane (2.400 euro). In mod similar, in Austria, locuitorii din Graz pot solicita mici granturi care acopera 50% din costurile fortei de munca pentru reparatii. Aceasta masura este in vigoare din 2016 si functioneaza pentru un sprijin maxim de 100 EUR per gospodarie si an.

Intre timp, in Franta, incepand cu ianuarie 2021, cumparatorii vor avea acces, in magazin si online, la un punctaj de reparabilitate pentru 5 categorii initiale de produse (laptop-uri, masini de tuns iarba, smartphone-uri, masini de spalat si televizoare), permitandu-le sa compare cat de usor este repararea unui produs. Criteriile vor include disponibilitatea pieselor de schimb si a manualelor de reparatii, usurinta de dezasamblare si – important – pretul pieselor de schimb cheie. Va fi obligatoriu ca producatorii sa publice detaliile punctajului lor, facilitand consumatorilor si ONG-urilor sa verifice fiabilitatea informatiilor si daca produsele sunt efectiv reparabile. In Norvegia, majoritatea produselor electronice de larg consum vin cu o garantie de 5 ani, care depaseste cu mult garantia minima de 2 ani in UE. Oamenii pot alege ca produsul sa fie reparat mai degraba decat inlocuit, contribuind la prelungirea duratei de viata.

Asteptam cu interes momentul cand astfel de reglementari vor exista si in Romania, mai degraba sub influenta practicilor juridice europene decat altfel.