Cum s-a nascut dreptul de a fi uitat in spatiul digital?(mai 27, 2021)

In calduroasa zi de 9 august 2011 tensiunea a crescut brusc in umbroasa piata din centrul Madridului, unde, in salile Agentiei Spaniole pentru Protectia Datelor se dadea o batalie intre trecut si viitor, intre lumea reala si spatiul cibernetic. Agentia a ales sa sustina revendicarile a noua zeci de cetateni obisnuiti determinati sa mentina semnificatia unor principii vechi intr-o lume care se indrepta spre viitor cu viteza luminii. In numele “dreptului de a fi uitat” agentia a ordonat companiei Google sa nu mai indexeze linkurile contestate ale celor noua zeci de cetateni.

Fiecare dintre cei nouazeci de petenti avea o pretentie unica. O doamna fusese terorizata de fostul ei sot si nu dorea ca acesta sa afle noua sa adresa. Confidentialitatea era esentiala pentru linistea ei sufleteasca si siguranta fizica. O femeie de varsta medie era jenata de un mandat de arestare din anii ei de studentie. Avocatul Mario Costeja González suferise cu ani in urma executarea silita a casei sale. Cu toate ca problema fusese rezolvata cu mult timp in urma, o simpla cautare pe Google ar fi condus spre linkuri care i-ar fi afectat reputatia.

In timp ce Agentia a respins ideea de a cere ziarelor online sau altor site-uri originale sa stearga informatia – argumentand ca undeva va exista intotdeauna aceasta informatie, in orice circumstanta – a aprobat solicitarea ca Google trebuie sa isi asume responsabilitatea. La urma urmei, Google a hotarat in mod unilateral sa schimbe regulile ciclului de viata a informatiei atunci cand a decis sa acceseze, sa indexeze si sa creeze detalii personale pentru toata lumea, fara a cere permisiunea nimanui. Agentia a concluzionat ca cetatenii au dreptul sa solicite eliminarea linkurilor si a ordonat companiei Google sa opreasca indexarea informatiilor pentru a elimina linkurile existente catre sursele sale originale.

Misiunea Google de a „organiza informatiile lumii si de a le face accesibile universal si util ”- ne-a schimbat toata viata. Sigur, au existat beneficii enorme. Dar pentru indivizi a insemnat ca informatiile care in mod normal ar “imbatrani” si ar fi uitate, acum raman vesnic actuale, evidentiate in prim-planul identitatii digitale a fiecarei persoane. Agentia Spanioala pentru Protectia Datelor a recunoscut ca nu toate informatiile sunt demne de nemurire. Unele informatii ar trebui uitate
pentru ca asta este uman si fundamental.

In mod surprinzator, Google a contestat decizia agentiei in fata Inaltei Curti de Justitie a Spaniei, care a selectat unul dintre cele nouazeci de cauze – pe cel al avocatului Mario Costeja González, pentru sesizarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Acolo, dupa deliberari indelungate si dramatice, Curtea si-a anuntat decizia de afirmare a dreptului de a fi uitat ca principiu fundamental al dreptului UE in mai 2014.